Biserica „Sfântul Dumitru” din Dubești datează din secolul al XVII-lea. Construit din bârne masive de stejar aparent, lăcașul are absida altarului decroșată. În 1931, s-a înlocuit vechea învelitoare a acoperișului din șindrilă cu cea actuală, din tablă zincată. Pereții interiori sunt acoperiți cu astereală de brad, peste care s-a aplicat pictura. În altar a fost pictată „Sfânta Treime”. Pictura de pe bolta naosului este deteriorată, doar vag se mai disting scenele din Patimile Domnului. Ușile împărătești sunt simple, fiind în stare bună.

Deși este construită în sistemul „în căței”, nu este lipită cu pământ la exterior, păstrând lemnul aparent. Planimetric se înscrie în tipul IV, având absida altarului semicirculară. Tinda tăvănită, nava acoperită cu o boltă semicilindrică, iar peste altar o semicalotă tot din scânduri. Deasupra pronaosului se înalță un turnuleț prismatic, prevăzut cu un mic acoperiș conic.

Biserica de lemn din Dobrești are hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Construită în anul 1832. 

În prezent, este biserică parohială.

Aici se oficiază cu regularitate toate serviciile religioase pentru cele 23 de familii ortodoxe care au mai rămas în localitate.

Biserica de lemn din Curtea a fost construită în anul 1794. 

Are hramul „Sf.Cuvioasă Paraschiva” (14 octombrie)

Lăcașul din Curtea, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva", este cea mai spațioasă biserică de lemn păstrată în Banat: lungimea 18,60 m, lățimea 7,20 m, raza altarului 5,10 m, înălțimea pereților perimetrali 3,10 m, înălțimea până la apexul bolții 5,20 m, înălțimea turnului 9,50 m. 

Biserica „Nașterii Maicii Domnului” datează din anul 1870. Pereții, din bârne de stejar, sunt acoperiți cu pământ atât la interior, cât și exterior.

Turnul de lemn din pronaos este ornamentat cu tablă, în stil baroc. Deasupra pronaosului este un tavan de scânduri, naosul fiind acoperit, de asemenea, cu o boltă semicilindrică din lemn. Iconostasul este realizat într-un mod excepțional, având ușile împărătești sculptate și pictate în anul 1825.

Staţiunea balneară Buziaş

Complexul balnear Buziaș se află în partea de sud-vest a țării, fiind situat la aproximativ 34 km distanță de Timișoara. Localitatea Buziaș s-a remarcat la nivel național și internațional datorită existenței unor factori terapeutici naturali locali, recomandați îndeosebi în tratarea afecțiunilor cardiovasculare. Staţiunea dispune de trei izvoare publice de apă minerală în parc şi de un ştrand cu apă minerală.

Este un lăcaş de cult cu caracteristici unice de arhitectură.

Biserica de lemn Sf. Gheorghe, azi biserică de cimitir, datează din  1758.

La capătul de nord al satului, în apropiere de digul ce zăgăzuieşte Timişul, în mijlocul cimitirului parohial, tronează biserica de lemn cu hramul Sfântul Gheorghe.

În curtea bisericii noi a satului, edificată în 1925, se păstrează vechea biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Este construită din bârne de stejar, în sistemul „în căței”. Din punct de vedere planimetric se înscrie în tipul IV, cu absida altarului semicirculară. Pronaosul (3x6m) este tăvănit și este prevăzut cu un sistem de grinzi longitudinale și transversale care au menirea de a susține turnul. Naosul (7,20x5m), este boltit, cu o boltă semicilindrică longitudinală, clădită din scânduri late de brad. Raza altarului este de 3,5 metri.

Biserica de lemn cu hramul "Nașterea Sfântului loan Botezătorul" se prezintă în momentul de față într-o stare rea de conservare. Șarpanta acoperișului este șubredă, la fel și peretele de nord al lăcașului, expus mai mult intemperiilor. Are pereții construiți din bârne de gorun, acoperiți în exterior cu lipituri de pământ. Ambele intrări au polate ușoare, construite în prelungirea acoperișului de șindrilă, cu rostul de a proteja intrările de intemperii.