În jurul anului 1850, peste jumătate din populaţia Timişoarei trăia în cartierul Fabric. Dacă "Cetatea" a fost şi rămâne vitrina strălucitoare a oraşului, Fabricul era odată cartierul "timişoreanului de mijloc" şi păstrează şi azi pitorescul secolelor trecute.

Datează din anul 1820. Aparţinând tipologic bisericilor cu plan dreptunghiular şi altar pentagonal retras faţă de pereţii laterali ai naosului biserica păstrează structura de lemn cu boltă în naos şi altar din perioada construcţiei. Se remarcă printr-o originală decoraţie exterioară. Pereţii din lemn sunt tencuiţi după exemplul bisericilor de zid, având ornamente vegetale. Odată cu trecerea timpului şi prin contactul ritmic cu apele pluviale fundaţiile din lemn au înregistrat degradări. Şindrila de pe acoperiş a fost înlocuită cu tablă. Biserica nu are pictură.

Centrul Timişoarei de azi este „urmaşul” cetăţii militare austriece construite în secolul al XVIII-lea. Însă cartierul timişorean Cetate oferă vizitatorului mult mai mult decât vestigii militare, fiind un ansamblu urban coerent, în care monumentele valoroase prezintă conexiuni istorice de nivel european.

Este construit din lemne de stejar îmbinate la colțuri în coadă de rândunică, iar ultimele cununi de bârne formeazâ multiconsole. Pereții exteriori sunt acoperiți cu lipitură de pământ, dar, potrivit unei vechi fotografii din 1952, precum și lucrării lui Nicolae Cornean, se poate vedea că inițial avea pereții de lemn aparent. Planimetric se înscrie în tipul II, cu absida altarului cu șase laturi.

Are planul simplu de tip navă, care se termină spre răsărit cu absida poligonală. Este construită din bârne de stejar și acoperită cu șindrilă, iar fundația este din piatră. Pereții, lucrați numai cu barda, sunt îmbinați prin cheotori și cuie de lemn și nu sunt tencuiți la exterior. Pe peretele de sud al naosului, ca şi pe cei ai absidei, se găsesc aplicate mai multe cruci votive de eroi. În interior biserica este integral pictată pe bolți și pereți în tehnica specifică zonei, tempera direct pe suprafața de lemn.

Este construită din bârne masive de stejar, având pereţii exteriori căptuşiţi cu şindrilă, după sistemul “caplama”. Altarul este semicircular, iar naosul are o boltă în leagăn, fiind despărţit de pronaos printr-un perete. Pronaosul este scund şi dezvoltă pe peretele de nord o scară ce conduce spre încăperea care adăposteşte clopotele, exprimată în exterior de un turn prismatic. Turnul este împodobit cu doi bulbi de inspiraţie barocă ce se suprapun de la mare la mic, către crucea din vârf. Învelitoarea acoperişului şi coronamentul turnului clopotniţă sunt acoperiţi cu şindrilă.

Pereții monumentului sunt lucrați din lemn de gorun, dar cu lipituri de lut, atât la exterior, cât și la interior. Din punct de vedere planimetric se înscrie tipului I. Tinda scurtă este tăvănită, nava acoperită cu o boltă "a boutte", altarul acoperit identic cu cel de la Margina. Majoritatea surselor indică pentru ridicarea lăcașului anul 1779.

Planul bisericii, specific arhitecturii populare din zona Făgetului, este dreptunghiular, cu altarul pentagonal ușor retras față de pereții naosului. Realizată în întregime din lemn, biserica are un spațiu boltit în naos și altar și nu este decorată cu picturi murale. Pereţii din lemn au fost înlocuiţi cu zid de cărămidă cu aproximativ 10-12 ani în urmă. Exteriorul accentuat de turnul clopotniţă de peste pronaos este îmbrăcat în tencuială zugrăvită în alb. Biserica are un spaţiu boltit în naos şi altar, fără a fi însă pictat. Învelitoarea actuală este din tablă.

Biserica sârbească de lemn din Lucareț, comuna Brestovăț. Biserica are hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” (23 aprilie).

Construcția este realizată din bârne de stejar prinse în „căței”, având pereții exteriori tencuiți cu pământ și spoiți cu var. La penultima restaurare au fost mărite și ferestrele și ușile de acces. Turnul de peste pronaos este zvelt, de formă prismatică, surmontat de un capac piramidal. Ansamblul pictural de la Hezeriș este datat către 1779, el prezintă afinități cu cel de la Zolt și din acest motiv este atribuit zugravului Atanasie din Lugoj.

Biserica de lemn datează din secolul XVIII. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august)