Biserica de lemn din Margina este datată din 1737. Biserica de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripția incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găsește azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului, dar, conform tradiției locale, inițial ar fi fost construită în locul numit "Ocolitura lui Ilișoni" și doar o dată cu sistematizarea și compactizarea așezării, intervenită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost adusă pe vatra actuală.

Biserica de lemn din Jupânești a fost construită în sec.XVIII. Are hramul „Sf. Cuvioasă Paraschiva”(14 octombrie).

Porțile lăcașului de cult se mai deschid doar la înmormântări și la 14 octombrie, de sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva. Astăzi este biserică de cimitir.

Biserica de lemn a fost construită între 1782-1804. Biserica are hramul  „Adormirea Maicii Domnului”.

Biserica de lemn din Groşi se află în localitatea omonimă, comuna Margina, judeţul Timiş. Din punct de vedere tipologic şi structural, biserica este asemănătoare cu cea din Bătești. Singura diferenţă între cele două este ca biserica din Groşi are un interior mai mare, iar pereţii exteriori de bârne au fost acoperiţi cu tencuieli de pământ. Structură este tipică: pronaos, naos şi altar. La trecerea dintre pronaos şi naos se afla pisania ce dezvăluie anul construirii.

La doi kilometri de oraşul Făget, pe valea pârâului Vădana se găseşte satul Băteşti, atestat documentar din 1597. În mijlocul unei splendide livezi de meri şi pruni, la circa 200 de metri de noua biserică şi de artera de circulaţie se găseşte vechea biserică de lemn. Potrivit tradiţiei locale, consemnată şi în arhiva parohială, lăcaşul cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" ar fi fost adus aici pe tăvălugi de lemn din dispăruta aşezare Veţa.

Beneficiind de spaţiul natural al pădurii de stejar de la marginea nord-estică a oraşului nostru, Muzeul Satului Bănăţean îşi redefineşte continuu menirea prin exercitarea funcţiilor sale care-l determină să fie o instituţie de cultură aflată în serviciul societăţii şi care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, comunică şi expune, în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii, mărturiile materiale şi spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane din satele aparţinând Banatului istoric, multicultural şi multietnic, în care românii erau populaţia majoritară.

Istoricul colecţiei de artă se împleteşte nemijlocit cu începuturile Muzeului Banatului din Timişoara, înfiinţat în anul 1872, prin strădaniile şi entuziasmul unor oameni de cultură din această parte a ţării.