Staţiunea Băile Călacea este o stațiune balneoclimaterică de interes general situată în Câmpia Banatului, la 25 km de Timişoara. Staţiunea are tradiţie în tratarea bolilor profesionale determinate de munca în condiţii de umiditate; afecţiunilor reumatismale degenerative; afecţiunilor ortopedico-reumatice.  Stațiunea Călacea are o suprafață de circa 15 ha, în interiorul căreia se află un parc cu arbori seculari, un lac cu nuferi albi și rațe sălbatice. Apele termale au 38-39°C

Conacul „Csekonics” (numit şi castelul interior) a aparținut domeniilor colonelului Iosif Csekonics (1757- 1824), născut la Kőszeg (în germană Güns).

In cadrul Muzeului Satului dinTimisoara se propune reiterarea conditiilor de locuire din satul banatean, de la inceputul secolului 19, prin construirea a 4 gospodarii traditionale replica a unor gospodarii autentice, pe etnii: una romana, una maghiara, una svabeasca si una sarbeasca. Gospodariile vor fi locuite permanent si intretinute de familii atent selectate pe baza unor criterii definite, care vor desfasura activitatile specifice zonei din care face parte locuinta.

Centrul Multifuncțional Transfrontalier de Informare și Promovare Turistică  -   creat in cadrul proiectului HURO /1101/164 / 2.1.3, într-un spațiu un spatiu de cca. 300 mp din cadrul cladirii Bastionului din Timisoara. Principala functiune care va deservi ambii parteneri prin intermediul unui portal software este cea de Centru de informare si promovare turistica. Deasemenea spatiul mentionat are  dotarile necesare pentru a putea acomoda punctul de informare pentru activitatile din cadrul Muzeului Satului si pentru activitatile din satul pescaresc din Csongrad.

Râul Bega are lungimea de 254 km, din care 178 km se află în România şi 76 km în Serbia. Acesta are izvorul în munţii Poiana Ruscăi, la nord-est de Timişoara, parte a Munţilor Carpaţi, şi curge spre Tisa în Serbia şi apoi spre Dunăre.

Râul Bega îşi are originea în Munţii Poiana Ruscă, având doi afluenţi de bază:

- Bega Luncani ce străbate locuri pitoreşti din zona Tomeşti, Româneşti, locul unde anual toamna are loc concertul din Peştera Româneşti, şi

Cartierele istorice de la sud de cetate adăpostesc mii de clădiri de patrimoniu. Vă puteţi rătăci pe nenumăratele străduţe cu arhitectură istorică.

În jurul anului 1850, peste jumătate din populaţia Timişoarei trăia în cartierul Fabric. Dacă "Cetatea" a fost şi rămâne vitrina strălucitoare a oraşului, Fabricul era odată cartierul "timişoreanului de mijloc" şi păstrează şi azi pitorescul secolelor trecute.

Datează din anul 1820. Aparţinând tipologic bisericilor cu plan dreptunghiular şi altar pentagonal retras faţă de pereţii laterali ai naosului biserica păstrează structura de lemn cu boltă în naos şi altar din perioada construcţiei. Se remarcă printr-o originală decoraţie exterioară. Pereţii din lemn sunt tencuiţi după exemplul bisericilor de zid, având ornamente vegetale. Odată cu trecerea timpului şi prin contactul ritmic cu apele pluviale fundaţiile din lemn au înregistrat degradări. Şindrila de pe acoperiş a fost înlocuită cu tablă. Biserica nu are pictură.

Centrul Timişoarei de azi este „urmaşul” cetăţii militare austriece construite în secolul al XVIII-lea. Însă cartierul timişorean Cetate oferă vizitatorului mult mai mult decât vestigii militare, fiind un ansamblu urban coerent, în care monumentele valoroase prezintă conexiuni istorice de nivel european.

Este construit din lemne de stejar îmbinate la colțuri în coadă de rândunică, iar ultimele cununi de bârne formeazâ multiconsole. Pereții exteriori sunt acoperiți cu lipitură de pământ, dar, potrivit unei vechi fotografii din 1952, precum și lucrării lui Nicolae Cornean, se poate vedea că inițial avea pereții de lemn aparent. Planimetric se înscrie în tipul II, cu absida altarului cu șase laturi.