Râul Bega are lungimea de 254 km, din care 178 km se află în România şi 76 km în Serbia. Acesta are izvorul în munţii Poiana Ruscăi, la nord-est de Timişoara, parte a Munţilor Carpaţi, şi curge spre Tisa în Serbia şi apoi spre Dunăre.

Râul Bega îşi are originea în Munţii Poiana Ruscă, având doi afluenţi de bază:

- Bega Luncani ce străbate locuri pitoreşti din zona Tomeşti, Româneşti, locul unde anual toamna are loc concertul din Peştera Româneşti, şi

- Bega Poieni ce curge printre dealuri, în imediata apropiere a Tabărei de Tineret de la    Poieni Strâmbu, apoi traversează localităţile Poieni, Crivina de Sus, Pietroasa.

La confluenţa lor, în amonte de Margina se formează râul Bega. De aici râul curge domol, traversând de la est la vest Câmpia Bănăţeană, trecând prin oraşele Făget şi Timişoara, pe teritoriul României şi prin oraşul sârbesc Zrenjanin.

Bega se varsă lângă localitatea Titel (Serbia) în râul Tisa, care după aproximativ 20 km. ajunge la Dunăre.

Canalul Bega este situat în partea de vest a judeţului Timiş şi este unul dintre puţinele cursuri de apă artificiale din România. Are lungimea de 44 km în România şi a fost primul Canal navigabil construit în ţară. Partea navigabilă a Canalului Bega începe în Timişoara, apoi continuă către sud-vest, traversează frontiera româno-sârbă şi continuă în direcţia sud-vest, pe o lungime de încă 72 de km spre râul Tisa. În partea sârbă, Canalul Bega traversează regiunea Banatul de Mijloc şi localităţile Zrenjanin şi Žitište.

Canalul Bega este operaţional de peste 250 de ani. Lucrările la Canalul Bega au început în 1728 şi a fost folosit ca rută de transport a cherestelei pentru construcţii şi pentru drenarea mlaştinilor din jur. În 1760 au fost încheiate construcţia dublei conexiuni între râurile Bega şi Timiş şi lucrările hidrotehnice de la Coştei şi Topolovăţu - Mare şi astfel a fost stabilită o posibilitate de navigare aproape continuă pe Canal. Inginerul olandez Maximilian Fremaut a întocmit proiectul pentru aceste lucrări. Chiar de la început, Canalul a îndeplinit o funcţie hidrologică şi economică importantă în sistemul Bega – Timiş, care acoperă o parte importantă a Regiunii Banatului.

De-a lungul anilor, Canalul a fost extins şi reparat. În 1931 s-a atins vârful navigaţiei ca volum pe Canalul Bega. După al doilea război mondial traficul a scăzut sub 50 tone pe an. Această reducere a fluxului navigaţiei, combinată cu absenţa unei întreţineri regulate, a condus la încetarea traficului pe Canalul Bega, în anul 1958. Acest lucru a avut ca rezultat o deteriorare semnificativă a mediului, în special a calităţii apei.

Reluarea navigației pe Canalul Bega a fost readusă în atenția autorităților după 1990, ca oportunitate de interes regional şi european. Studiul de fezabilitate cu privire la reabilitarea Canalului Bega, realizat cu susţinere financiară de la Guvernul Olandei, a identificat lucrările necesare pentru a revitaliza funcţiile ecologice, hidrologice şi de navigaţie. Un studiu similar a fost realizat de partea sârbă. Deşi Canalul Bega reprezintă pentru Timişoara o oportunitate de dezvoltare economică sustenabilă, acest studiu a rămas în fază de proiect.

Canalul Bega reprezintă un punct de referinţă atât pentru regiunea Banat cât şi pentru oraşele Timişoara şi Zrenjanin, fiind dovada progresului şi civilizaţiei într-un secol când această zonă ar putea concura cu zone vestice din multe puncte de vedere. Timişoara şi Zrenjanin au avut beneficii importante de pe urma Canalului Bega, ca mijloc de transport, înainte de construirea căii ferate.