Biserica „Nașterii Maicii Domnului” datează din anul 1870. Pereții, din bârne de stejar, sunt acoperiți cu pământ atât la interior, cât și exterior.

Turnul de lemn din pronaos este ornamentat cu tablă, în stil baroc. Deasupra pronaosului este un tavan de scânduri, naosul fiind acoperit, de asemenea, cu o boltă semicilindrică din lemn. Iconostasul este realizat într-un mod excepțional, având ușile împărătești sculptate și pictate în anul 1825.

Staţiunea balneară Buziaş

Complexul balnear Buziaș se află în partea de sud-vest a țării, fiind situat la aproximativ 34 km distanță de Timișoara. Localitatea Buziaș s-a remarcat la nivel național și internațional datorită existenței unor factori terapeutici naturali locali, recomandați îndeosebi în tratarea afecțiunilor cardiovasculare. Staţiunea dispune de trei izvoare publice de apă minerală în parc şi de un ştrand cu apă minerală.

Este un lăcaş de cult cu caracteristici unice de arhitectură.

Biserica de lemn Sf. Gheorghe, azi biserică de cimitir, datează din  1758.

La capătul de nord al satului, în apropiere de digul ce zăgăzuieşte Timişul, în mijlocul cimitirului parohial, tronează biserica de lemn cu hramul Sfântul Gheorghe.

În curtea bisericii noi a satului, edificată în 1925, se păstrează vechea biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Este construită din bârne de stejar, în sistemul „în căței”. Din punct de vedere planimetric se înscrie în tipul IV, cu absida altarului semicirculară. Pronaosul (3x6m) este tăvănit și este prevăzut cu un sistem de grinzi longitudinale și transversale care au menirea de a susține turnul. Naosul (7,20x5m), este boltit, cu o boltă semicilindrică longitudinală, clădită din scânduri late de brad. Raza altarului este de 3,5 metri.

Biserica de lemn cu hramul "Nașterea Sfântului loan Botezătorul" se prezintă în momentul de față într-o stare rea de conservare. Șarpanta acoperișului este șubredă, la fel și peretele de nord al lăcașului, expus mai mult intemperiilor. Are pereții construiți din bârne de gorun, acoperiți în exterior cu lipituri de pământ. Ambele intrări au polate ușoare, construite în prelungirea acoperișului de șindrilă, cu rostul de a proteja intrările de intemperii.

Biserica de lemn din Margina este datată din 1737. Biserica de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripția incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găsește azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului, dar, conform tradiției locale, inițial ar fi fost construită în locul numit "Ocolitura lui Ilișoni" și doar o dată cu sistematizarea și compactizarea așezării, intervenită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost adusă pe vatra actuală.

Biserica de lemn din Jupânești a fost construită în sec.XVIII. Are hramul „Sf. Cuvioasă Paraschiva”(14 octombrie).

Porțile lăcașului de cult se mai deschid doar la înmormântări și la 14 octombrie, de sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva. Astăzi este biserică de cimitir.

Biserica de lemn a fost construită între 1782-1804. Biserica are hramul  „Adormirea Maicii Domnului”.

Biserica de lemn din Groşi se află în localitatea omonimă, comuna Margina, judeţul Timiş. Din punct de vedere tipologic şi structural, biserica este asemănătoare cu cea din Bătești. Singura diferenţă între cele două este ca biserica din Groşi are un interior mai mare, iar pereţii exteriori de bârne au fost acoperiţi cu tencuieli de pământ. Structură este tipică: pronaos, naos şi altar. La trecerea dintre pronaos şi naos se afla pisania ce dezvăluie anul construirii.