Parcul Alpinet a fost creat de către Mihai Demetrovici în anul 1924 şi conţine o colecţie de diverse specii alpine şi subalpine. Este situat pe malul Begăi, între Podul Tinereţii şi Podul Traian. Parcul Alpinet este unul dintre parcurile tinere ale oraşului, fiind amenajat în secolul XX.

Prima amenajare ca parc a acestui teren, cu o suprafaţă de 2 ha, este menţionată începând cu anul 1930. Terenul având numeroase denivelări, s-a pretat la realizarea mai multor terase cu ziduri de piatră, sugerând denumirea de Alpinet ce a fost atribuită ulterior.

Datare, denumiri şi funcţiuni istorice: 1752 - prima casă existentă aici cu parter și etaj aparținea  maistrului constructor si membru in „magistratul urban”  (consiliul primăriei Comunității Germane) Wenzl Lechner. In 1828 aparținea Theresiei Plausits (Plavsici). În alte documente este menţionat Theodor Plavsic. Clădirea actuală - comanditar Miksa (Max) Steiner - 1908 - 1909. Clădirea adapostea Banca de Scont.

Datare: 1786 - exista o clădire mică pe acest amplasament. Ridicată după 1812 şi înainte de 1828,  probabil în 1821, clădirea actuală aparţinea Comunităţii Ortodoxe.

Denumiri şi funcţiuni istorice:

1823 - funcționează aici școala ortodoxa.

1847 - este menționata ca fiind „Noua Casă Iliră”, având  pivnița de vinuri și spații comerciale la parter.

1853 - nouă prăvălii

1865 - clădirea rămâne a Comunității Sârbe.

La ora actuală o parte din spaţiile din clădire sunt închiriate unor firme, sedii de birouri.

Parcul Civic este situat in centrul orașului Timișoara, având o suprafață de 76.000 mp. În Parcul Civic se află unul dintre simbolurile Timișoarei - Ceasul Floral dar și una din sălile de spectacole ale Teatrului Național Timișoara.

• Ceasul Floral - Timişoara se află printre puţinele oraşe ale ţării care se poate mândri cu un ceas floral, al cărui design diferă de la an la an. Ceasul floral este amplasat între Complexul Comercial Bega şi Hotelul Continental. A fost pus in funcțiune cu aproape trei decenii în urmă.

Datare: 1745 – 1747

 Denumiri şi funcţiuni istorice: Reședința episcopului ortodox.  În 1865, la despărțirea ierarhica dintre români si sârbi, complexul rămâne Comunităţii Sârbe. Astăzi își are aici sediul Vicariatul Sârbesc.

Stil arhitectural: Clădirea a fost executată în stilul baroc  austriac.

Situat în centrul oraşului Parcul Rozelor reprezintă una din atracţiile Timişoarei. Faima Timişoarei de oraş al parcurilor sau oraş al trandafirilor este în mare măsură datorată acestui parc.

Suprafaţa actuală a parcului este de 37.490 mp din care, gazonul şi arborii şi trandafirii ocupă 31.890 mp.

Parcul care avea să primească numele guvernatorului militar şi civil al Voivodinei sârbeşti şi al Banatului timişean, contele Johann von Coronini-Cronberg, a fost primul amenajat în Timişoara, la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1850 prin grija contelui au fost plantaţi mai mulţi copaci. Era prima amenajare peisagistică pe o porţiune din esplanada cetăţii care înconjura sistemul de fortificaţii ale acesteia, unde nu fuseseră permise până atunci nici un fel de intervenţii.

Este situat izolat, în imediata vecinătate a fostei cetăţi a Timişoarei, în zona centrală a oraşului. Situaţia actuală, din punct de vedere al funcţiunii este relativ defavorabilă; astăzi mai există 218 specii din peste 1000. Funcţiunea recreativă este singura funcţiune importantă, datorită poziţiei izolate, suprafeţei parcului, varietăţii reliefului şi vegetaţiei. Este concepută în stil peisager evident, însă cu câteva elemente regulate (aleea de la intrare).

Parcul Copiilor este destinat copiilor, fiind amenajate spaţii de joacă, de recreere, plimbare şi un teatru în aer liber.

A fost conceput după un plan peisagistic şi adăposteşte un exemplar monumental din specia Gingki biloba (arborele pagodelor) şi câţiva stejari care au mai mult de o sută de ani. A fost reamenajat în urmă cu câţiva ani, ca cel mai mare loc de joacă pentru copii al oraşului şi i s-a dat numele „Ion Creangă”.

Biserica sârbeasca

Datare: 1744 – 1748 se construieşte Biserica (Catedrala) Episcopală Ortodoxă,  pe amplasamentul vechilor fortificații existente în sec. al XVI-lea si demolate după  1740.

Turnurile existente in anul 1760, acoperite cu tablă de aramă, au fost supraînălţate în anii 1791-1792.