Datare: Început a se construi circa 1735

Stil arhitectural: Laturile de nord, de est şi de vest păstrează volumetria iniţială, cu două niveluri, tipică pentru construcţiile urbane din barocul provincial austriac. A fost una dintre cele mai mari clădiri particulare din secolul al XVIII-lea.

În anul 1802, corpul clădirii de pe latura sudică, unde se află intrarea principală, a fost reconstruit în stil clasicist. Clădirii i s-a adăugat un etaj, în acest spaţiu funcţionând primul cazinou.

Datare şi denumire istorică:  a fost construită în secolul al XVIII-lea şi a fost prima reşedinţă a guvernatorului.

Aceste clădiri se află vis-a-vis de Hotel Continental şi reprezintă o suită foarte reuşită a arhitecturii 1900 (asa-zisul Secession) din Timişoara. Deşi destul de diferite ca limbaj plastic, toate patru palatele au cornişa la aceeaşi înălţime, ceea ce subliniază ideea de „unitate în diversitate”.

Datare: 1938 – 1943. Arh. Victor Vlad şi colaboratorii, constr. Constantin Purcariu

Stil arhitectural: Modern cu elemente clasiciste. Expresia plastică a faţadei simetrice este determinată de coloanele angajate, aparţinând ordinului corintic „colosal” (pe trei niveluri – la et. I, II şi III).

Ornamentaţiile sunt destul de sobre, pe faţadă cele mai interesante sunt capitelurile coloanelor. Doar pe părţile laterale se observă casete repetitive cu reliefuri de inspiraţie populară: un ţăran şi o ţărancă.

​Datare: 1911-1913

Stil arhitectural: Stilul anilor 1900, curentul szeceszió geometrizat.Din pd.v. plastic, parterul serveşte ca un soclu pentru coloanele pe două niveluri de la etajele I şi II.

Datare: Între anii 1855 – 1860.

Datare: Construit între 1908 – 1909

Stil arhitectural: Stilul anilor 1900, curentul szeceszió. Arh. Alexander Baumgarten, constr. Arnold Merbl, diriginte de lucrări şi coautor al proiectului arh. László Székely. Unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului anilor 1900 din Timişoara. Impozantul ansamblu este flancat de trei străzi importante ale centrului actual al Timişoarei.

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: Clădirea a fost construită între anii 1739 și 1744 și a aparținut judelui urban, Peter Solderer (primarul Timișoarei în perioada 1722-1742). A fost una dintre cele mai mari clădiri particulare din Timișoara secolului al XVIII-lea.

​Sinagoga din Cetate fost construită între 1862-1865, după planurile arhitectului vienez Ignaz Schumann. Clădirea s-a numit la început Sinagoga Nouă.

Stil arhitectural: Stil eclectic istoricist, tipic pentru a doua jum. a sec. al XIX-lea, utilizând ornamente ale „arhitecturii maure” şi decoraţii simbolice, specifice pentru cultul mozaic. Ornamentele maure amintite erau în vogă în perioada respectivă, fiind utilizate la multe dintre sinagogile clădite în imperiu. La Timişoara, elementele maure aduc aminte de prezenţa „evreilor spanioli”.

Evoluţia acestui complex de clădiri aflat la marginea de vest a cetăţii este legată de ordinele catolice active în Timişoara secolelor XVIII-XIX.