Datare: 1758 - prima casă existentă aici cu parter si etaj. Clădirea actuală: Salamon Brück – (1910-1911)

Denumiri şi funcţiuni istorice: 1828 - proprietar Peter Zivkovich (Zsifkovits, Jivcovici ). 

Prima amenajare datează din 1912, când au fost introduse numeroase răşinoase, amenajările ulterioare vizând traseul de alei şi dotările de recreere. După vârstele arborilor existenţi se constată că introducerea masivă de vegetaţie a avut loc după anul 1940, de la primele amenajări păstrându-se până azi cca 30 de exemplare. Au fost identificate în teren un număr de 40 de specii de arbori şi arbuşti la o suprafaţă de 2 ha, dovedind o mare varietate compoziţională şi un fond vegetal valoros.

Datare, denumiri şi funcţiuni istorice: înglobează clădirea  Oficiului Minier existentă în colţul de nord-vest în 1734. În acelaşi an pe str. Mercy 6 era amplasată Casieria de Război. În 1752 aici funcţiona Casa Camerală. În 1754 clădirea adăpostea şi locuința președintelui “Administrației Țării” (a „landului Banat”). În 1779 - Casa Comitatului (probabil având forma actuală). În 1848 – 1860 Sediul “Tarii (landului) de Coroană Voivodina Sârbeasca și Banatul Timișean” (temporar în aşteptarea finalizării Palatului Dicasteriul).

Datare, denumiri şi funcţiuni istorice: 1752 - Pe amplasament exista casa cu parter si etaj aparținând maistrului sticlar Mathias Simon. 1828 - proprietar Lazar Lazarovits (Lazăr Lazarovici). La parter ospătăria „La Trei Husari“. În perioada interbelică a sec. al XX-lea se adăugă încă două  niveluri și o mansardă (suparaetajere).  Deşi primele două niveluri păstrează zidăria inițiala, întreaga faţadă este tratata în stil “modern”, cu o expresie plastică caracteristică unor vile timișorene din perioada interbelică. În 1983 arh.

Datare: 1758 – este menţionată prima casă,  cu parter si etaj, aparținând maistrului sticlar Mathias Simon.

Denumiri şi funcţiuni istorice: Încă din prima jum. a sec. al XIX-lea adăpostea renumita ospătărie „La Elefant“ și hanul respectiv.

Supraetajata in anii 1960. La parter si etaj se păstrează zidăria inițiala, dar fațada este tratată în stilul modern caracteristic anilor 1960. În perioada comunistă adăpostea trustul de construcții din Timișoara. In 1980 - 1981 arh. Șerban Sturza construiește o noua fațada in stil eclectic, istoricist. 

Denumiri istorice: Biserica Principală, Hauptkirche

Datare: Fundat la 6.08.1736, terminat 1774

Stil arhitectural:  Baroc austriac, tipic pentru „ctitoriile imperiale”. Turnurile sunt asemănătoare cu cele ale Bisericii Sf. Treime din Salzburg, proiectată de către Johann Bernhard Fischer von Erlach (tatăl), unul dintre cei mai de seamă arhitecţi în slujba Habsburgilor. În ansamblu, volumul domului este mai echilibrat decât al acelei biserici.

• Casele Canonicilor - Casa Szervinatz

Datare: 1758 – toate cele patru case numite azi „Casele Canonicilor” (Piaţa Unirii 8, 9 ,10 şi 11) formau un singur edificiu.  Faţada unitară se  păstra încă în anul 1844.

Denumiri şi funcţiuni istorice: 1847 - ospătăria „La Trei Husari”. 1852 - Fabrică de oţet

Fostul renumit han şi cafenea „La cei Şapte Principi Electori”. adăpostește azi Liceul  Nikolaus Lenau, clasele I-IV, mai este denumit de aceea "Lenau Mic", clasele V-XII ale liceului fiind situate în imediata apropiere, pe str. Gheorghe Lazăr.

Datare: 1752 - prima casă existentă aici, cu parter şi etaj, aparţinea lui Leopold Kayser, maistru brutar.

Denumiri şi funcţiuni istorice: În sec. XIX - renumitul han şi cafeneaua „La cei Şapte Principi Electori”.

Parcul Alpinet a fost creat de către Mihai Demetrovici în anul 1924 şi conţine o colecţie de diverse specii alpine şi subalpine. Este situat pe malul Begăi, între Podul Tinereţii şi Podul Traian. Parcul Alpinet este unul dintre parcurile tinere ale oraşului, fiind amenajat în secolul XX.

Prima amenajare ca parc a acestui teren, cu o suprafaţă de 2 ha, este menţionată începând cu anul 1930. Terenul având numeroase denivelări, s-a pretat la realizarea mai multor terase cu ziduri de piatră, sugerând denumirea de Alpinet ce a fost atribuită ulterior.

Datare, denumiri şi funcţiuni istorice: 1752 - prima casă existentă aici cu parter și etaj aparținea  maistrului constructor si membru in „magistratul urban”  (consiliul primăriei Comunității Germane) Wenzl Lechner. In 1828 aparținea Theresiei Plausits (Plavsici). În alte documente este menţionat Theodor Plavsic. Clădirea actuală - comanditar Miksa (Max) Steiner - 1908 - 1909. Clădirea adapostea Banca de Scont.