Denumire actuală: Cazinoul Militar

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: 1744 - s-a iniţiat  execuţia corpului de pe str. actuală Brediceanu, la colţ cu str. Mărăşeşti. Între anii  1746 – 1747, acolo unde se află astăzi faţada principală a edificiului, încă se mai afla fosta „Moschee a Silahdarului”. În 1752 se numea Casa Comandantului. Abia pe planul oraşului din 1788 corpul de clădire  cu faţada cazinoului spre piaţă apare ca fiind complet construit 

Denumire actuală: Comenduirea Garnizoanei Timişoara 

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: În 1727 apare deja pe planurile oraşului. Este numită “Generalatul Nou”.

Denumiri: Monumentul are două denumiri – utilizate în acelaşi timp: "monumentul Sfintei Maria" şi "monumentul Sfântului Nepomuk". Ambele sunt (şi erau) corecte, dar puteau da naștere la confuzii: mai exista o "Maria", destul de celebră şi ea, se găseşte în piaţa omonimă din Iosefini, şi de asemenea un Nepomuk mai găsim lângă biserica catolică din Iosefini. De aceea e numit cel mai des "Monumentul Sfintei Maria şi a Sfântului Nepomuk".

Astăzi Liceul Pedagogic „Carmen Silva”

Datare: 1902 - 1903. Arh. Lipot (Leopold) Baumhorn, colaborator arh. Jakob Klein, constructor Karl Hart.

Stil arhitectural: Stilul anilor 1900, utilizând elemente de limbaj plastic ale goticului englez – în maniera utilizată în perioada Reginei Victoria. Elementele neogotice şi chiar neoromanice sunt definitorii pentru clădire; la o observare mai atentă se observă însă şi destule elemente ale „arhitecturii 1900”, cum ar fi măştile de femeie.

Astăzi Colegiul Constantin Diaconovici Loga

Datare: 1902 1903, Arh. Ignátz  Alpar.

Stil arhitectural: Stilul anilor 1900, curentul neobaroc.Caracteristice sunt portalul de intrare baroc, profilele ancadramentelor de deasupra ferestrelor, precum şi pilaştrii ionici pe două niveluri.

Probabil dintre toate clădirile apărute pe spaţiul rezultat din defortificare, aceasta este cel mai puternic marcată de baroc.

​Denumire: Cazarma Statului Major

Este una dintre pieţele vechi ale Timişoarei. Din păcate, modificările survenite imediat după defortificarea oraşului (acest proces a avut un corespondent şi în Cetate, în ideea modernizării tramei stradale) au văduvit piaţa de elementul principal – asa-zisa „biserică a seminarului”, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Se presupune că biserica exista încă dinainte de ocupaţia turcească – pe timpul stăpânirii otomane fusese transformată în moschee. În perioada 2013-2014 cu ocazia reabilitării centrului istoric al Timișoarei prin proiectul Cetate I,  s-au realizat săpături în  Piaţa Sf.

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: 1747

În 1752 - casa aparţinea judelui urban Anton Seltmann, fost trompetist militar. Se pare că de atunci funcţiona şi ospătăria şi hanul „La Trompetist”.

Hotel şi restaurant în sec. al XIX-lea. Reconstruit şi supraetajat la sfârşitul sec. al XIX-lea. În prezent clădirea are locuinţe la etaj, iar la parter e deschis restaurantul  "Café Cuza" şi o cafenea. 

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: În construcţie  începând din 1743. În 1752 - construcţia încă nu era terminată. Se numea Casa Camerală Nouă şi adăpostea “Serviciul de Contabilitate”. Din 1783 reşedinţă definitivă a episcopului catolic.

Stil arhitectural: Este una dintre cele mai reprezentative construcţii baroce din Timişoara.

Denumire actuală: Casa cu Pomul Breslelelor sau Casa cu Pomul de Fier

Datare: 1752 – Casa, cu două caturi, era în construcţie (şantier) şi aparţinea maistrului zidar, antreprenor la fortificaţii, Johann Lechner, care probabil a întocmit şi proiectul clădirii.

Stil arhitectural: Faţada iniţială - probabil baroc austriac. Faţada actuală - în stilul anilor 1900, curentul szeceszió.