Denumiri: Monumentul are două denumiri – utilizate în acelaşi timp: "monumentul Sfintei Maria" şi "monumentul Sfântului Nepomuk". Ambele sunt (şi erau) corecte, dar puteau da naștere la confuzii: mai exista o "Maria", destul de celebră şi ea, se găseşte în piaţa omonimă din Iosefini, şi de asemenea un Nepomuk mai găsim lângă biserica catolică din Iosefini. De aceea e numit cel mai des "Monumentul Sfintei Maria şi a Sfântului Nepomuk".

Apariţie, evoluţie: Statuia actuală înlocuia la 1756 statuia mai veche şi mai modestă ce-l reprezenta pe Sfântul Nepomuk, sfânt protector al catolicilor din Banat. Deoarece această primă statuie fusese sculptată într-o gresie cu rezistenţă slabă, ea a fost înlocuită cu valoroasa statuie care ne încântă privirile şi azi. Iar vechiul Nepomuk a fost mutat de-a lungul timpului în diverse locuri din oraş, ajungând în final în curtea bisericii parohiale catolice din cartierul Iosefin.

Epidemia de ciumă din 1738-1739 a costat vieţile a circa 1000 dintre cei 6000 de locuitori ai Timişoarei. Încă din 1739 administrația oraşului reprezentată de primarul Solderer a depus un jurământ solemn să facă diferite fapte bune, ca semn de mulţumire pentru încetarea epidemiei. De asemenea, şi „fraţii nepomuceni”, o asociaţie religioasă din oraş, doreau să comande o lucrare de artă pentru comemorarea epidemiei. Se pare că fraţii nepomuceni au emis comanda de execuţie a monumentului.

Artistul ales a fost Raphael Donner, însă acesta nu a putut executa el însuşi lucrarea. Sculptorii au fost Wasserburger şi Blim, cărora le-a luat trei ani ca să termine monumentul (1753-1756).

Pe soclul baroc sunt reprezentate scene din viața Sfântului Nepomuk – pe faţada principală se observă chiar scena morţii sale: a fost aruncat în râul Vltava din Praga. Pe colţurile soclului stau statuile sfinţilor Sebastian, Rochus şi Karl Borromeus (aceiaşi ca şi la monumentul Sf. Treimi din Piaţa Unirii). Pe coloană, mai jos de Sf. Maria este reprezentat Sf. Ioan de Nepomuk, flancat de îngeri. Sfânta Maria poartă coroană şi ţine în mână un crin, simbol al purităţii.