Aceste clădiri se află vis-a-vis de Hotel Continental şi reprezintă o suită foarte reuşită a arhitecturii 1900 (asa-zisul Secession) din Timişoara. Deşi destul de diferite ca limbaj plastic, toate patru palatele au cornişa la aceeaşi înălţime, ceea ce subliniază ideea de „unitate în diversitate”.

1. Primul din şir este Palatul Ciobanu (deşi este ultimul construit: 1924-1926, la distanţă mare faţă de celelalte). Este practic unul dintre ultimele palate Secession . Totuşi, în mod surprinzător, nu aparţine ultimului curent – cel geometrizant, al Secession-ului, ci are o decoraţie exterioară destul de abundentă; sunt de remarcat figurile de pe fronton: ciobănaşul şi ţăranca cu suveică.  Apar şi elemente neoclasiciste (coloanele) dar şi baroc (urnele, forma frontonului). Colţul este rotunjit şi bogat decorat, cu fronton secundar. . Imobilul are trei etaje şi o mansardă iar pe colţ se înalţă un turn masiv, cu câte două ferestre.
2. Următoarele două clădiri – Palatul Gombos (1912) şi respectiv Palatul Klein (1911). Acestea corespund mult mai bine momentului în care au fost create, nu sunt „anacronice”. Se observă utilizarea mai redusă a formelor curbe, şi tendinţa spre geometrizare. Ambele clădiri au câte trei etaje cu balcoane, nişe sau ferestre ornamentale ca elemente decorative ale faţadei.
3. Ultima clădire este Banca Timişiana (1914, arhitect Josef Kremer jun.); era o bancă a românilor din monarhia austro-ungară. A fost cunoscută o perioadă şi ca Banca Victoria; astăzi ea adăposteşte la parter sediul Băncii Italo-Romena şi încă câteva magazine, iar la etaj birouri şi apartamente. Arhitectura ei este tot în stilul anilor 1900, curentul clasicist cu elemente ale ordinului doric; prezintă coloane în ordin doric „colosal” (parterul serveşte ca bază pentru pilaştrii dorici pe trei niveluri). Decoraţiile sunt puţine şi geometrice, ceea ce sporeşte sobrietatea clădirii. Construcţia poartă amprenta stilurilor caracteristice anilor de la cumpăna dintre veacuri. Faţada este sobră, decorată cu coloane dorice şi capiteluri false, elemente geometrice şi câteva balcoane aflate la cel de-al doilea etaj, iar acoperişul înalt, cu lucarne, dă clădirii o anumită supleţe. Banca, a cărei intrare era separată de cea a locatarilor, avea un hol extrem de elegant, cu coloane de marmură, şi o scară care se armoniza cu întregul spaţiu.