Datare: Între anii 1855 – 1860.

Stil arhitectural: Stil romantic, cu elemente de Renaştere Toscană (în speţă florentină). Se utilizează elemente de limbaj arhitectural utilizate şi la Palazzo Strozzi şi la Palazzo Pitti din Florenţa. Construcţie monumentală, ridicată pe o suprafaţă ce se întinde de-a lungul a trei străzi, edificiul a fost mult timp cea mai mare construcţie din Timişoara. Palatul, construit pe trei nivele, avea la început 273 de birouri, 34 de camere pentru servitori, 34 de bucătării, 65 celarii, 27 de magazii, acestea fiind grupate în jurul a trei curţi interioare. Faţadele sunt structurate în registre orizontale, ritmate doar prin şirul ferestrelor. Ornamentele de la ferestre se reduc la colonetele ce flanchează ferestrele de la primul etaj.

Tipic pentru edificiile realizate după 1849 este faptul că ele au trei până la patru niveluri, depăşind cu mult, ca dimensiuni, ţesutul urban de croială mai măruntă din restul cartierului Cetate. Prin proporţiile şi dimensiunile sale uriaşe, ea oglindeşte statul neoabsolutist, instaurat după înfrângerea Revoluţiei.

Alte informaţii: Astăzi clădirea, care are peste 300 de încăperi dispuse în jurul a trei curţi interioare, adăposteşte instituţii de justiţie și are peste 400 de ferestre