Parcul Dendrologic Bazoş este situat în plină câmpie, la cca. 20 kilometri sud-est de Timişoara, pe teritoriul cuprins între râurile Bega şi Timiş. Are caracter de unicat în România. Din 1994 are statutul de arie protejată pentru ocrotirea biodiversităţii genofondului şi ecofondului şi pentru păstrarea echilibrului ecologic în judeţul Timiş

În zilele noastre, rezervaţia dendrologică Bazoş se întinde pe 60 hectare, în hotarul localităţii Bazoşu Nou, comuna Remetea Mare. Ea cuprinde Parcul Mare, Parcul American şi mai multe pepiniere destinate cultivării speciilor exotice. Prin schimb internaţional s-a reuşit îmbogăţirea fondului botanic la aproape 800 de taxoni, provenind de pe cinci continente. Are cea mai completă colecţie de stejari americani şi carya din ţară. Face parte din Asociaţia Internaţională a Grădinilor Botanice. Reprezintă una dintre atracţiile turistice ale judeţului Timiş.

Parcul are cea mai completa colecție de stejari americani și carya din țară. ICAS a editat catalogul de semințe al arboretumului, făcând schimb de semințe cu circa 200 unități de profil de pe toate continentele. In arboretum există culturi experimentale cu specii exotice, în care se urmărește aclimatizarea acestora la condițiile de la noi. Există de asemenea o pepinieră cu arbori și arbuști ornamentali.

Pădurea naturală de stejar, în vârstă de 150 ani, este de o frumusețe deosebită, iar colecția științifica este un muzeu viu care se poate vizita în orice anotimp.

Primele specii din colecție (Parcul American) au fost aduse intre anii 1909 si 1913 de la Arnold Arboretum (cel mai mare arboretum din lume, arboretumul Universității Harvard). Arboretumul Bazoș are cele mai bogate colecții din România de stejari americani (Carya hicory), magnolii, cât și unele specii unicat din America de Nord.

În zilele noastre, rezervația dendrologică Bazoș se întinde pe 60 hectare. Suprafața parcului este amenajata astfel:

- pădure naturală de stejar, cu vârste de până la 160 ani - 36 ha;

- colecția dendrologică de specii nord-americane - 1,5 ha;

- colecția dendrologică de specii asiatice – 1 ha;

- parc dendrologic în stil peisager, cu specii de diverse origini - ll,5 ha.

În cuprinsul parcului dendrologic Bazoș există numeroase alei, poieni, linii somiere, amenajări modeste pentru odihnă, precum și pepiniere și clădiri administrative.

Parcul a fost amenajat în stil peisager, asociind suprafeței de pădure naturală, numeroase goluri, plantate pe contur cu mult gust cu specii ornamentale, în special rășinoase.

În pădurea de la Bazoş este răspândită, pe lângă alte specii de animale şi veveriţa (Sciurus vulgaris)(R), specie ocrotită.

In afara de valoarea sa științifica, parcul este în prezent și o bază recreativă. Nu este amenajată și destinată unei recreări de sejur, ci mai mult recreării de o zi, asociată cu o activitate instructiva. Nu exista amenajări pentru picnic, dar odihna pe iarbă, în poieni, asociată cu plimbarea printr-o mare varietate de situații structurale, oferă condițiile unei recreări eficiente pentru o zi.

Parcul este vizitat din primăvara, o dată cu înflorirea magnoliilor, si până toamna târziu, când este mult apreciat coloritul frunzelor în uscare.

În parcul dendrologic de la Bazoș se află, de asemenea, cel mai bătrân stejar din Timiș, un copac impresionant, cu o circumferință de șase metri, și care are aproape 500 de ani.

Istorie

Terenul mlăștinos dintre Timiș și Bega, inclusiv pădurea de la Bazoș, erau proprietatea contelui maghiar Ludovic Ambrozy, fost ambasador al Austro-Ungariei în Statele Unite ale Americii - SUA. Parcul Dendrologic Bazoș s-a născut prin străduința acestui conte maghiar, sub conducerea apreciatului peisagist german Franz Von Engerhord, directorul grădinii botanice din Düsseldorf. Între 1909 si 1914 acesta a amenajat și a populat pădurea aparținând moșiei familiei cu zeci de specii botanice provenind de pe continentul nord american, în special de la arboretumul Universității Harvard. Tot atunci a început și construcția unui castel în incinta parcului, care a durat până la finele primului război mondial. Prin reforma agrară din 1922, moșia contelui a fost luată de statul român. Contelui i-a rămas doar castelul, pe care l-a vândut, după care a plecat definitiv la Viena. Castelul contelui a fost distrus în anul 1918 şi nu a mai fost reconstruit. Aşa se face că proprietatea părăsită a fost cumpărată, în anul 1934, de Casa Autonomă a Pădurilor Statului şi a fost atribuită Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice. Din 1934 devine obiect de studiu si preocupare pentru silvicultorii din țara noastră și în special pentru cei din Banat, un laborator viu în care se efectuează cercetări științifice privind aclimatizarea și multiplicarea unor arbori și arbuști exotici, de interes forestier și ornamental, repede crescători, cu lemn prețios și de mare utilitate. In 1934, in parc existau 194 specii de arbori si arbuști.  Activitatea cercetătorilor a fost recunoscută în anul 1954 când parcul a primit statutul de rezervaţie ştiinţifică. Excepţionala bogăţie a colecţiilor dendrologice a făcut ca parcul să fie declarat monument al naturii în anul 1982. Schimbul internaţional de material botanic a făcut ca în prezent să existe aici cca.1.100 de specii, provenite de pe cinci continente

Parcul are rol important in eforturile de păstrare al echilibrului ecologic în județul Timiș.

Pentru îmbogățirea colecției științifice se întreține un schimb International de semințe cu circa 550 unități de profil din peste 60 de țări de pe toate continentele.

Datorita stilului peisager, în care a fost creat si in care a rămas nealterat, parcul constituie o colecție științifica de mare valoare și în același timp intr-un admirabil loc de agrement.