Sărăturile Diniaș - rezervație naturală ocupă 4 ha pe teritoriul administrativ al comunei Peciu Nou. Aici sunt protejate mlaştini sărăturate, care păstrează numeroase specii rare de floră, ce prezintă o mare importanţă pentru studiul dezvoltării vegetaţiei în condiţii naturale.

Sărăturile Diniaș alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip pedologic) și reprezintă o zonă de câmpie (sol sărăturos supus studierii proprietăților biologice, fizice, chimice și mineralogice; mlaștini sărăturate) ce adăpostește o mare varietate de floră halofilă specifică sărăturilor.

Diversitatea mare a solurilor sărăturate, la care se adaugă o accentuată neuniformitate a microreliefului, marcată și de prezența fenomenelor de eroziune, au determinat o mare variație a covorului vegetal, care se prezintă ca un mozaic viu, expresie a florei și faunei variate și bogate.

Specificul rezervației îl conferă halofitele obligate, preferante și suportante, care sunt larg răspândite și contribuie efectiv la edificarea covorului vegetal al pajiștilor halofile de pe aceste suprafețe. Prezența unui însemnat număr de halofite  accidentale, deși acestea au o participare limitată la edificarea fitocenozelor, oferă totuși posibilitatea prognozării unor direcții de evoluție a covorului vegetal favorabile economiei, prin dirijarea principalilor factori pedologici ce asigură o bună troficitate solurilor. Deși un teritoriu limitat și într-o regiune aparent monotonă sub aspect floristic vegetează totuși un important număr de specii - 216; dintre acestea 12 sunt halofite obligate, 31 halofite preferante, 57 halofite suportante, 95 halofite accidentale, iar 21 sunt specii cu totul întâmplătoare în vegetația halofilă, provenite îndeosebi din fitocenozele antropogene învecinate.

Tipuri de vegetație de sărături reprezentative pentru pajiști și mlaștini halofil e panonice, care se

dezvoltă mozaicat. În trecut, terenul a fost parțial îmbunătățit pentru agricultură. În prezent, pe suprafețe importante s-a reinstalat vegetația potențială. Dintre speciile de libelule (Ordinul Odonata) prezente în sit se remarcă o specie din familia Lestidae, Lestes barbarus , care este adaptată la condiții de secetă (indivizii adulți au mobilitate crescută iar ouăle sunt rezistente la uscăciune), fiind tipică pentru canalele cu apă temporară și chiar sărăturată.

Localizare Aria naturală cu o suprafață de 4 hectare se află în partea central-vestică a județului Timiș și cea sud-estică a satului Diniaș, în apropierea sud-vestică de municipiul Timișoara și este străbătută de drumul județean (DJ519A), care leagă localitatea Peciu Nou de Sânmihaiu Român.

Vegetație În zona Peciu Nou se spune că pământul are proprietăţi aparte, iar acolo cresc  florile numite imortele (numite şi flori de paie).

Printre speciile de plante prezente în rezervație se află pătlăgina (Plantago maritima), pelin (Artemisia santonica), lobodă sălbatică (Atriplex tatarica)[4], căpriță (Atriplex littoralis), codițucă (Myosurus minimus), trifoi frăguț (Trifolium fragiferum), floare-de-leac (Ranunculus pedatus), ghizdei (Lotus augustissimus) sau albăstrică (Aster tripolium).

În arealul rezervației (în mlaștinile sărăturate care se formează primăvara) vegetează o algă (cyanobacterie) cunoscută sub denumirea populară de cleiul pământului (Nostoc commune).

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate