Biserica de lemn din Margina este datată din 1737. Biserica de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripția incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găsește azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului, dar, conform tradiției locale, inițial ar fi fost construită în locul numit "Ocolitura lui Ilișoni" și doar o dată cu sistematizarea și compactizarea așezării, intervenită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost adusă pe vatra actuală. După 1938, atunci când se termină și este târnosită biserica monumentală de zid a satului, vechiul lăcaș devine capelă cimiterială, azi servind și ca biserică parohială a satului Zorani, situat la 1 km de Margina.

Peste un fundament și un soclu scund din piatră de carieră s-au așezat tălpoaiele masive, cu secțiunea de 0,45 x 0,30 m. Pereții sunt ciopliți din bârne masive de stejar și acoperiți la exterior cu lipitură de pământ, doar în timpul unei reparații intervenită la 1924. Planimetric se înscrie în tipul I, păstrând ușile și ferestrele originale. Pronaosul tăvănit este despărțit de naos printr-un parapet de 0,90 m și patru stâlpi ciopliți din stejar. Nava este boltită cu un semicilindru de scânduri, dispus longitudinal, iar altarul cu un semitrunchi de con. Baza mare a acestuia se găsește mai jos cu 0,50 m față de bolta naosului, creând astfel un mic arc triumfal; baza mică, orientată către est se racordează cu trei triunghiuri sferice făcute tot din scânduri, care acoperă, la rândul lor, cele trei laturi corespunzătoare ale absidei.

Deasupra pronaosului se înalță un mic turn-clopotniță, cu scheletul din lemn de stejar, placat la exterior cu scânduri. Doi bulbi suprapuși, de factură barocă, fac trecerea către crucea din vârf. învelitoarea acoperișului este din șindrilă

Podoaba pictată s-a păstrat doar pe părțile inferioare ale bolții semicilindrice din naos, dispusă pe fiecare parte în câte două registre, imediat deasupra stranelor și scaunelor. Cea mai mare parte a inventarului liturgic a fost dispersat, fie în colecțiile bisericești din Lugoj și Timișoara, fie transferat în noua biserică de zid a localității.