Peștera de la Românești sau Peștera cu Apă, situată în apropierea localității cu același nume, în versantul stâng al văii Pustinia, nu departe de confluența ei cu Bega Poienilor. Săpată în versantul nordic al Dealului lui Filip (Dosul Peșterii), face parte din categoria peșterilor mijlocii, cu dezvoltarea totală de 1.450 m, dispusă orizontal pe 3 nivele. Intrarea principală este orientată spre N-NV, este lată de 9,5 m și înaltă de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuză până la circa 70m. Pe această porțiune pereții sunt înverziți de alge.

Peștera de la Românești sau Peștera cu Apă, situată în apropierea localității cu același nume, în versantul stâng al văii Pustinia, nu departe de confluența ei cu Bega Poienilor. Săpată în versantul nordic al Dealului lui Filip (Dosul Peșterii), face parte din categoria peșterilor mijlocii, cu dezvoltarea totală de 1.450 m, dispusă orizontal pe 3 nivele. Intrarea principală este orientată spre N-NV, este lată de 9,5 m și înaltă de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuză până la circa 70m. Pe această porțiune pereții sunt înverziți de alge.

În anul 1910, episcopul Miron Cristea, viitorul patriarh, a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi sesizând frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri pe locul numit „Balta caldă“. Temelia bisericii s-a pus în anul 1912, prin dania familiei Glava din Româneşti. A fost terminată în 1929 şi inaugurată în 1931. În 1980 au început lucrările de restaurare a acestui aşezământ, iar biserica a fost repictată, astfel că, la 20 iulie 1991, când se prăznuieşte şi hramul, a fost resfinţită.

Biserica, la fel ca întreg aşezământul, este din lemn şi impresionează prin dimensiunile sale. Alte lucrări de construcţie s-au desfăşurat între anii 2001–2006. În prezent, cele două corpuri de clădire, din dreapta şi stânga bisericii, sunt în bună stare de funcţionare. Mănăstirea are şi o gospodărie proprie

Istorie

A fost înfiinţată în anul 2001 cu binecuvântarea I.P.S. Mitropolit Nicolae, mai întâi ca schit. Piatra de temelie s-a pus de către P.S. Episcop Lucian al Caransebeşului, pe vremea când era episcopvicar la Timişoara, la 12 august 2001.

Biserica de lemn cu hramul "Nașterea Sfântului loan Botezătorul" se prezintă în momentul de față într-o stare rea de conservare. Șarpanta acoperișului este șubredă, la fel și peretele de nord al lăcașului, expus mai mult intemperiilor. Are pereții construiți din bârne de gorun, acoperiți în exterior cu lipituri de pământ. Ambele intrări au polate ușoare, construite în prelungirea acoperișului de șindrilă, cu rostul de a proteja intrările de intemperii.