Astăzi Colegiul Constantin Diaconovici Loga

Datare: 1902 1903, Arh. Ignátz  Alpar.

Stil arhitectural: Stilul anilor 1900, curentul neobaroc.Caracteristice sunt portalul de intrare baroc, profilele ancadramentelor de deasupra ferestrelor, precum şi pilaştrii ionici pe două niveluri.

Probabil dintre toate clădirile apărute pe spaţiul rezultat din defortificare, aceasta este cel mai puternic marcată de baroc.

​Denumire: Cazarma Statului Major

Este una dintre pieţele vechi ale Timişoarei. Din păcate, modificările survenite imediat după defortificarea oraşului (acest proces a avut un corespondent şi în Cetate, în ideea modernizării tramei stradale) au văduvit piaţa de elementul principal – asa-zisa „biserică a seminarului”, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Se presupune că biserica exista încă dinainte de ocupaţia turcească – pe timpul stăpânirii otomane fusese transformată în moschee. În perioada 2013-2014 cu ocazia reabilitării centrului istoric al Timișoarei prin proiectul Cetate I,  s-au realizat săpături în  Piaţa Sf.

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: 1747

În 1752 - casa aparţinea judelui urban Anton Seltmann, fost trompetist militar. Se pare că de atunci funcţiona şi ospătăria şi hanul „La Trompetist”.

Hotel şi restaurant în sec. al XIX-lea. Reconstruit şi supraetajat la sfârşitul sec. al XIX-lea. În prezent clădirea are locuinţe la etaj, iar la parter e deschis restaurantul  "Café Cuza" şi o cafenea. 

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: În construcţie  începând din 1743. În 1752 - construcţia încă nu era terminată. Se numea Casa Camerală Nouă şi adăpostea “Serviciul de Contabilitate”. Din 1783 reşedinţă definitivă a episcopului catolic.

Stil arhitectural: Este una dintre cele mai reprezentative construcţii baroce din Timişoara.

Denumire actuală: Casa cu Pomul Breslelelor sau Casa cu Pomul de Fier

Datare: 1752 – Casa, cu două caturi, era în construcţie (şantier) şi aparţinea maistrului zidar, antreprenor la fortificaţii, Johann Lechner, care probabil a întocmit şi proiectul clădirii.

Stil arhitectural: Faţada iniţială - probabil baroc austriac. Faţada actuală - în stilul anilor 1900, curentul szeceszió.

Datare: Început a se construi circa 1735

Stil arhitectural: Laturile de nord, de est şi de vest păstrează volumetria iniţială, cu două niveluri, tipică pentru construcţiile urbane din barocul provincial austriac. A fost una dintre cele mai mari clădiri particulare din secolul al XVIII-lea.

În anul 1802, corpul clădirii de pe latura sudică, unde se află intrarea principală, a fost reconstruit în stil clasicist. Clădirii i s-a adăugat un etaj, în acest spaţiu funcţionând primul cazinou.

Datare şi denumire istorică:  a fost construită în secolul al XVIII-lea şi a fost prima reşedinţă a guvernatorului.

Aceste clădiri se află vis-a-vis de Hotel Continental şi reprezintă o suită foarte reuşită a arhitecturii 1900 (asa-zisul Secession) din Timişoara. Deşi destul de diferite ca limbaj plastic, toate patru palatele au cornişa la aceeaşi înălţime, ceea ce subliniază ideea de „unitate în diversitate”.

Datare: 1938 – 1943. Arh. Victor Vlad şi colaboratorii, constr. Constantin Purcariu

Stil arhitectural: Modern cu elemente clasiciste. Expresia plastică a faţadei simetrice este determinată de coloanele angajate, aparţinând ordinului corintic „colosal” (pe trei niveluri – la et. I, II şi III).

Ornamentaţiile sunt destul de sobre, pe faţadă cele mai interesante sunt capitelurile coloanelor. Doar pe părţile laterale se observă casete repetitive cu reliefuri de inspiraţie populară: un ţăran şi o ţărancă.