Statuia Sfintei Treimi este poziţionată în mijlocul Pieţei Unirii; este considerată a fi cel mai reuşit monument de arta plastică barocă din Timişoara. Se bănuieşte (pe baza analogiilor stilistice cu alte lucrări) că este o creaţie a sculptorului vienez Georg Raphael Donner. Comanditarul a fost consilierul Anton Deschan von Hansen.

A fost adusă la Timişoara de la Viena în 1740. Motivaţia monumentului (care trebuie să fi costat o sumă mare, într-un oraş care era încă departe de prosperitate) era comemorarea problemelor capitale ce loviseră Timişoara în timpul războiului cu turcii din 1737-1739. Asemenea monumente sunt foarte des întâlnite în perioada barocă în spaţiul catolic din Austria şi sudul Germaniei.

Baza monumentului este un soclu cu trei laturi; pe fiecare latură se află reliefuri figurative reprezentând într-o manieră barocă  epidemia de ciumă, foametea şi războiul. Pe colţurile soclului – mai exact pe console sprijine pe volute, sunt postate statui ale sfinţilor Rochus, Sebastian (cel cu săgeata) şi Karl Borromeus.

Urmează o coloana în sine; la baza ei se află reprezentat Sf. Ioan de Nepomuk, sub el se află Sf. Rozalia. La aceeaşi înălţime cu Sf. Nepomuk, însă pe celelalte laturi ale coloanei, se află regele David şi Sf. Barbara. Coloana se termină cu un capitel ionic, pe care tronează Sfânta Treime.