Parcul Scudier (Parcul Central) Al doilea parc al Timişoarei a fost cel care se află acum în vecinătatea catedralei. Pe locul actualului Parc Central se afla între anii 1738 şi 1771 un cimitir în care au fost înmormântaţi în jur de 8.000 – 9.000 de oameni, majoritatea morţi în timpul epidemiei de ciumă din 1738 – 1739. După amenajarea cimitirului din Calea Lipovei, cel de pe locul actualului parc a fost închis, iar prin anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea, generalul Anton Scudier, a hotărât să transforme vechiul cimitir civil şi militar într-un parc. Rămăşiţele celor îngropaţi aici au fost deshumate de soldaţi şi, după o slujbă religioasă, au fost reînhumate în cimitirul din Calea Lipovei.

Terenul mlăştinos şi nesănătos, un adevărat focar de infecţie, a fost drenat şi nivelat, iar în 1879 Asociaţia Parcului a plantat arborii şi s-a ocupat de amenajarea acestuia, iniţial în stil englezesc, cu peluze întinse şi alei care se intersectau în mijlocul parcului. Parcul, care ocupă o suprafaţă de peste nouă hectare, a fost preluat de primărie în 1905 spre a fi îngrijit, s-au pus în valoare specii decorative precum tisa, castani, pini, nucul american, hickory etc.

În 1881, cetăţenii oraşului au ridicat o statuie de fontă aurită a generalului Scudier, în mărime naturală, care a fost dărâmată în toamna anului 1918, pe soclu fiind montat apoi un ceas. După primul război, s-au lărgit spaţiile de promenadă din parc. În centrul acestuia s-a amenajat o alee a personalităţilor, cu busturile de bronz ale lui Alexandru Mocioni, Vincenţiu Babeş sau I.G. Duca, înlăturate de comunişti după al doilea război mondial.

În 1962 s-a înălţat pe aleea principală, chiar în centrul parcului, monumentul ostaşului român. A fost inaugurat oficial pe 30 decembrie. În anii regimului comunist parcul s-a numit I.V. Stalin, apoi Parcul Central. De câţiva ani, pe aleea principală au fost amplasate busturile mai multor personalităţi care au jucat un rol de seamă în viaţa oraşului.