Judeţul Timiş prin tradiţie, perseverenţă şi performanţele sale a devenit cel mai atractiv centru economic al României, un important si credibil partener de afaceri şi cooperare regională din Europa Centrală, pentru întreaga lume.

Date Geografice

Aşezarea geografică a judeţului Timiş în vestul României îi conferă acestuia o amplasare privilegiată, din punct de vedere  al relaţiilor socio-economice şi cultural tradiţionale cu ţările occidentale fiind învecinată la vest judeţul Csongrad – Ungaria şi la sud-vest cu provincia Voivodina – Serbia, legătura cu judeţele ţărilor învecinate fiind asigurată de punctele de trecere a frontierei de la Cenad, respectiv cele de la Stamora Moraviţa şi Jimbolia. Judeţele române, vecine cu judeţul Timiş, sunt Arad la nord, Hunedoara la est  şi Caraş-Severin la sud-est.

Punctele extreme ale judeţului sunt cuprinse între coordonatele 20°16' (Beba Veche) si 22°33' (Poieni) longitudine estică, 45°11' (Lăţunaş) şi 46°11' (Cenad) latitudine nordică.

Cu o suprafaţă totală de 869.665 ha judeţul Timiş deţine 3,65% din teritoriul României, ocupând — ca întindere — locul I pe ţară, beneficiind de un relief deosebit de variat caracterizându-se prin predominarea câmpiei, care acoperă partea vestică (câmpia joasă) şi centrală (câmpia înaltă) a judeţului. Câmpia pătrunde sub forma unor golfuri în zona dealurilor, pe văile Timişului (spre Lugoj) şi Begheiului (spre Făget), iar în estul judeţului se desfăşoară dealurile premontane ale Pogănişului şi partea sudică a Podişului Lipovei. Înălţimile cele mai mari corespund culmilor nord-vestice ale masivului Poiana Ruscăi (800 -1300 m), culminând cu vârful Padeşul (1380 m).

Teritoriul judeţului este străbătut de la est la sud-vest de râurile Bega şi Timiş, cu afluenţii săi Timişana, Pogăniş şi Bârzava, iar în nord îşi urmează cursul  de la est spre vest, Aranca, vechiul braţ al Mureşului

Clima este continental moderată, cu uşoare influenţe mediteraneene. Lanţul Munţilor Carpaţi, din partea de răsărit, protejează judeţul împotriva aerului rece continental, iar deschiderea spre vest permite penetrarea mai uşoară a aerului temperat maritim.

Se bucură astfel de o mare diversitate naturală cu zone naturale protejate, de interes naţional şi monumente ale naturii declarate: Pădurea Cenad, Lunca Pogănişului, Movila Şişitac, Arboretumul Bazoş, Locul fosilifer Rădmăneşti, Mlaştinile Satchinez, Pădurea Bistra, Rezervaţia Naturală Beba Veche, Mlaştinile Murani, Insula Mare Cenad, Insula Igriş, Sărăturile Diniaş, Pajiştea cu narcise Băteşti şi Lacul Surduc.

Resurse Naturale

Datorită reliefului variat, solurile sunt foarte diversificate: partea de nord-vest a judeţului cu cernoziom, cernoziom levigabil, soluri silvestre (în zonele deluroase), soluri brune, silvestre podzolite în partea sud-estică şi soluri de munte în partea estică.

Solurile, deosebit de fertile, constituie principalul factor de favorabilitate a agriculturii. Din suprafaţa totală a judeţului Timiş, ponderea cea mai mare o deţin suprafeţele agricole - 82,2%. Baza pedologică de la câmpie şi dealuri, oferă posibilitatea realizării unei agriculturi variate şi de mare randament. Zona de deal este o zonă agricolă mixtă: cultura cerealelor (preponderent pentru autoconsum), pomicultura şi creşterea vitelor.

Teritoriul judeţului este străbătut de la est la vest de următoarele râuri: Timiş, Bega, Bârzava, Moraviţa şi Aranca.

Judeţul Timiş are o vegetaţie complexă şi variată. Vegetaţia montană este reprezentată de pădurile amestecate de fag, molid şi brad. În zona de dealuri se întâlnesc, în alternanţă, păduri de fag cu păduri de gorun. În zona de câmpie, dar şi în dealurile Sacoşului şi ale Lipovei apar, insular, păduri de stejar pedunculat şi păduri de cer şi gârniţă. Vegetaţia de silvostepă ocupă partea centrală şi de vest a judeţului, cuprinzând întreaga câmpie.

Bogăţiile solului şi subsolului, ca şi aşezarea geografică a judeţului Timiş, la confluenţa dintre civilizaţiile occidentală şi cea răsăriteană, au avut un rol important în dezvoltarea economică, cu toate consecinţele sale pe plan social şi spiritual.

Cele mai importante resurse de substanţe minerale utile se găsesc în nucleul cristalin al Munţilor Poiana Ruscă. Atât în partea nordică, cât şi în partea sudică a acestui masiv, se găsesc oxizi de fier de origine metamorfică, resurse prospectate în zona localităţilor Nădrag, Poieni, Tomeşti şi Lunca de Jos. Minereurile de oxizi de fier de origine sedimentară se găsesc în nisipurile de la Bogda, iar zăcămintele din minereuri de mangan apar la Pietroasa în nordul munţilor Poiana Ruscă. Nisipurile cuarţoase, bazalt, marmură apar în zona de est a judeţului.

O categorie importantă a resurselor de subsol o constituie materialele de construcţii (nisipuri, argile, pietrişuri, etc.) răspândite pe aproape întreg teritoriul judeţului.

O altă bogăţie, dar insuficient exploatată, o reprezintă apele termale şi minerale care se găsesc, îndeosebi, în zona de vest cât şi în zona centrală a judeţului.

Organizarea administrativă a Judeţului Timiș

Municipii:

            Timişoara – reşedinţă de judeţ, cel mai reprezentativ oraş al judeţului Timiş (303.708 locuitori – date provizorii RLP2011)

            Lugoj este al doilea oraş ca mărime şi importanţă din judeţul Timiş  (37.321 locuitori)

8 Oraşe (58.885 locuitori)

            Sânnicolau Mare – 11.540 locuitori

            Jimbolia – 10.048

            Făget – 6.571

            Buziaş – 6.504

            Ciacova – 5.028

            Deta – 5.963

            Gătaia – 5.449

            Recaş – 7.782

Zona rurală:

            Comune 89 (249.863 locuitori) şi 313 sate

date provizorii RPL 2011

Istorie

Descoperirile arheologice atestă prezenţa pe actualul teritoriu al judeţului a aşezărilor omeneşti din vremuri îndepărtate. Începând cu secolul al doilea î.Ch., vestigiile de cultură materială indică existenţa în zonă a unei populaţii de agricultori, vânători şi meşteşugari care prezintă caracteristicile triburilor geto-dacice.

Paleta vestigiilor arheologice relevă existenţa obştilor agricole şi pastorale care au constituit celulele economico–sociale ale apariţiei organizării statale, evidenţiată prin Voivodatul lui Glad şi ale urmaşului său Ahtum care îşi avea principalul centru la Urbis Morisena (Cenad) şi care s-au confruntat cu oştile Regatului Ungariei. După înfruntări, în timp, zona a intrat în componenţa statului feudal maghiar, iar între anii 1315 – 1323 regele Carol Robert de Anjou îşi stabileşte în cetatea Timişoara reşedinţa regală.

După ce o bună perioadă a constituit un bastion important pentru apărarea civilizaţiei creştine, în anul 1551 cetatea Timişoara şi zona limitrofă, după repetate atacuri, va fi cucerită de turci care transformă cetatea în reşedinţa unui paşalâc otoman, cu rol de pivot în strategia de păstrare a dominaţiei asupra pustei ungare şi Ţărilor Române. 

În urma luptelor dintre Imperiul Habsburgic şi cel Otoman, Timişoara şi Banatul sunt eliberate de sub ocupaţia turcilor în 1716 de către prinţul Eugen de Savoya şi devine domeniu al coroanei Habsburgice, condus de o administraţie militară având ca guvernator pe Contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie. Contele Mercy a avut un rol deosebit în construcţia noii cetăţi a Timişoarei, a palatului de reşedinţă a guvernatorului, a cazărmii Transilvania (care cu o lungime de 483 m era clădirea cea mai lungă din Europa în epoca respectivă), precum şi a unor şcoli, spitale, biserici şi monumente. În paralel, a început construcţia şi dezvoltarea rapidă a industriei şi a fabricilor şi organizarea satelor şi comunelor. Colonizarea satelor din Banat cu un număr substanţial de şvabi, slovaci şi italieni care s-au suprapus locuitorilor existenţi (români, sârbi, unguri, greci şi evrei), a condus în timp la un fenomen probabil unic în lume, respectiv faptul că populaţia vorbea mai multe limbi şi, totodată, realizarea între naţionalităţi a unui climat de înţelegere, toleranţă, respect şi colaborare fără discriminare care s-a transmis din generaţie în generaţie.

În anul 1779 comitatul Timiş intră în componenţa Ungariei, situaţie care se menţine până în anul 1848 când, după înfrângerea revoluţionarilor maghiari, zona rămâne credincioasă Curţii Vieneze care dispune reorganizarea teritoriului între Voivodina sârbească şi Banatul timişean, situaţie care dăinuie până în 1860 când se revine la împărţirea zonei în comitate, cel de Timiş fiind alipit Ungariei, stare care se menţine până la finele primului război mondial

Înfrângerea Puterilor Centrale a dus la dezmembrarea monarhiilor dunărene, iar fruntaşii români ardeleni, în colaborare cu cei bănăţeni, hotărăsc la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, pe câmpul lui Horia, unirea Banatului cu România, însă Conferinţa de pace de la Paris stabileşte divizarea Banatului în două părţi: cea vestică se va uni cu Yugoslavia, iar cea estica se uneşte cu România, ocazie cu care se constituie judeţul Timiş – Torontal.

Istoria contemporană este „semnată” de Timişoara în decembrie 1989 când timişorenii, nemaisuportând opresiunile şi privaţiunile regimului comunist au aprins scânteia revoluţiei din România. În ziua de 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarată primul oraş liber al României de către reprezentanţii Frontului Democrat Român, prima formaţiune politică democratică înfiinţată pe străzile însângerate ale Timişoarei. Timişoara devine,  astfel, un simbol al curajului şi sacrificiului uman, primind titulatura de „oraş martir al României”.  În 20 decembrie, oraşul Lugoj, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând şi aici eroi ai Revoluţiei

In judeţul Timiş au fost realizate inovaţiile tehnologice ale secolului:

1857 - Timişoara este conectată la reţeaua europeană de căi ferate;

1870-1880 - poduri de oţel sunt construite în locul celor vechi;

1881 - telefonul;

1884 -  12 noiembrie - Timişoara este primul oraş european cu iluminat public electric;

1895 - o parte din străzi sunt acoperite cu asfalt;

1899 - tramvai electric.

Populaţia

Judeţul Timiş are o populaţie de 649.777 locuitori (date statistice provizorii oficiale RPL 2011 valabile la data de 2.02.2012), cu o densitate medie de 74,71 loc/ km2. . Pe medii, 399,900 (61,6%), persoane locuiesc in mediul urban şi 249,900 (38,4%) persoane locuiesc în mediul rural.

Administraţia Publică

Reşedinţa judeţului este municipiul Timişoara, important centru economic, social şi cultural al ţării.

Instituţiile autorităţii publice sunt reprezentate in Timiş astfel:

                       Consiliul Judeţean Timiş – Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul Judeţean Timiş adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială a judeţului, administrează domeniul public si domeniul privat, hotărăşte înfiinţarea de instituţii publice şi de servicii publice de interes judeţean, aprobă construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes judeţean

detalii la www.cjtimis.ro

                       Prefectura judeţului Timiş - conduce activitatea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi oferă prin intermediul funcţionarilor din subordine şi agenţiilor sale servicii suport privind: integrarea europeana, fond funciar, managementul integrat al frontierelor, monitorizarea serviciilor publice deconcentrate, dezvoltare economica.

detalii la www.prefecturatimis.ro

                       Primăria municipiului Timişoara - oferă prin intermediul funcţionarilor din subordine şi agenţiilor sale servicii şi suport specifice: fond funciar, taxe şi impozite, centru comunitar şi asistenţa socială, administrare spaţii, terenuri, Poliţia Comunitară, planificare urbană, transport şi reţele publice, ecologie urbana.

detalii la www.primariatm.ro

                       Consiliul local - Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice, locale sau centrale. Consiliul local al municipiului Timişoara are atribuţii privind: dezvoltarea urbanistică, patrimoniu, impozite şi taxe, administrarea domeniului public şi privat, servicii publice şi comerţ, regii autonome şi societăţi comerciale, drepturile omului şi probleme ale minorităţilor, cultură, ştiinţă, învăţământ, sănătate, protecţie socială, turism, ecologie, sport şi culte.

detalii la www.primariatm.ro