Datare: Început a se construi circa 1735

Stil arhitectural: Laturile de nord, de est şi de vest păstrează volumetria iniţială, cu două niveluri, tipică pentru construcţiile urbane din barocul provincial austriac. A fost una dintre cele mai mari clădiri particulare din secolul al XVIII-lea.

În anul 1802, corpul clădirii de pe latura sudică, unde se află intrarea principală, a fost reconstruit în stil clasicist. Clădirii i s-a adăugat un etaj, în acest spaţiu funcţionând primul cazinou.

Parterul funcţionează din punct de vedere plastic ca un soclu pentru „colonada” formată din patru semicoloane aparţinând ordinului corintic „colosal” (adică pe 2 niveluri, la et. I şi II) şi pentru pilaştrii, de asemenea corintici „colosali”, atât cei de pe faţada principală, cât şi cei de pe faţadele laterale ale edificiului. Tot la începutul secolului al XIX-lea a fost schimbat stilul arhitectural al clădirii, adăugându-se elemente specifice stilului neoclasic. Partea din spate a clădirii a fost amenajată ca han, la parter fiind grajdurile pentru cai, iar la etaj camerele. Această parte a clădirii a fost cunoscută multă vreme ca "bazarul" Timişoarei.

Alte informaţii: În casă a funcţionat din 1843 primul cazino timişorean.

În perioada interbelică a secolului trecut edificiul s-a numit, după proprietarul de atunci,  Casa Scherter.

Anton Deschan von Hansen şi-a pierdut prima nevastă în epidemia de ciumă din perioada 1737-1738. În memoria ei a comandat Statuia Sfintei Treimi („monumentul ciumei”) la Viena. După sosirea la Timişoara, coloana a fost expusă în 1740 în faţa casei sale timp de 12 ani, ulterior fiind mutată la locul din Piaţa Unirii pe care îl are şi azi.

Clădirea a fost renovată recent de actualii proprietari, faţada acesteia impresionând prin cele patru coloane corintice ale ordinului numit "colosal", acestea întinzându-se pe înălţimea a două etaje, parterul funcţionând ca soclu pentru coloane.