Parcul care avea să primească numele guvernatorului militar şi civil al Voivodinei sârbeşti şi al Banatului timişean, contele Johann von Coronini-Cronberg, a fost primul amenajat în Timişoara, la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1850 prin grija contelui au fost plantaţi mai mulţi copaci. Era prima amenajare peisagistică pe o porţiune din esplanada cetăţii care înconjura sistemul de fortificaţii ale acesteia, unde nu fuseseră permise până atunci nici un fel de intervenţii. Pe vremuri, în partea dinspre Bega şi strada Pestalozzi, trecea un braţ de apă al Begăi care venea dinspre uzina electrică.

În 1910, după reamenajarea cursului râului şi construirea podului Neptun, s-a ridicat gardul cu partea inferioară de cărămidă şi cea superioară de fier forjat, două intrări monumentale şi cinematograful Apollo (redenumit ulterior Parc), în stilul Secession al anilor 1900, în concordanţă cu podul şi palatul Neptun. Intrarea de lângă podul Neptun are două turnuri masive de cărămidă legate printr-un portal cu linii curbe care închide poarta de acces în formă de potcoavă iar intrările cu elemente ornamentale pentru pietoni străpung la bază cele două turnuri. Poarta, împreună cu gardul, se păstrează şi astăzi, deşi la un moment dat, în timpul regimului comunist, s-a pus problema înlocuirii acestuia. Pe cele patru hectare şi jumătate ale parcului se află specii rare de tisă şi de pin, stejari seculari şi în fiecare colţ al acestuia a fost plantat câte un copac deosebit, precum un fag roşu înconjurat de hortensii sau un plop alb printre tisele verzi. Esenţele şi florile au fost combinate cu măiestrie, efectul coloristic fiind remarcabil.

În parc se afla un chioşc în care, în unele zile, cânta fanfara şi exista un restaurant. Parcul a purtat mai multe denumiri: Parcul Oraşului (Stadtpark, Városliget), după 1918 s-a numit Parcul Regina Maria, în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru rolul pe care regina l-a avut în înfăptuirea României Mari, după cel de-al doilea război a devenit Parcul Tineretului şi ulterior, Parcul Poporului. În prezent, parcul şi-a reluat denumirea de „Regina Maria” şi a fost reamenajat, dar din vechea faţadă Secession a cinematografului nu s-a mai păstrat nimic şi o suprafaţă considerabilă a parcului a fost cedată de primărie pentru ridicarea unor clădiri. Spațiul a fost reabilitat în anul 2011 de către municipalitate.