Ansamblul pictural: Fresca bisericii, de o mare valoare artistica, datează din 1730, când a fost   refăcuta pe structura picturii din secolul al XVI-lea de către meșteri zugravi deosebit de iscusiți, care ne-au rămas până acum necunoscuți, dar ce par sa fi venit din Țara Româneasca. Ansamblul pictural al bisericii este de o mare expresivitate, in culori calde si armonioase, constituind cea mai valoroasa  realizare artistica de acest fel păstrata in Banat.

In prezent se lucrează la construirea unui nou corp de chilii si a unui nou paraclis. Într-o frumoasă continuare a tradiției Bisericii de a se îngriji nu numai de sufletul, ci si de trupul omului [„bolnițele” mânăstirilor au fost primele spitale si farmacii ale unei Europe creștine], în interiorul noului corp de clădire se intenționează amenajarea unui dispensar sătesc.

Istorie

Mănăstirea Săraca este cea mai veche din eparhie, fapt pentru care macheta bisericii a fost inclusă în stema Arhiepiscopiei Timişoarei.

Originea mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine. După unii istorici, ar data din secolele XIII–XIV. Alţi cercetători, pornind de la vechiul strat de pictură, susţin că mănăstirea a fost zidită în secolele XVI–XVII. Din analiza documentelor istorice, reiese că între anii 1270–1271 mănăstirea desfăşura o bogată activitate. Informaţii suplimentare datează de la începutul secolului al XV-lea, când superiorul călugărilor franciscani raporta că mănăstirea este o apărătoare a „schismaticilor“, adică a ortodocşilor.

În anul 1780, mănăstirea nemaiputând plăti dările către Coroană este scoasă la licitaţie şi cumpărată de familia Ostoici, care va folosi biserica pentru adăpostirea criptei familiale, până în anul 1934.

În 1865 mănăstirea se găsea în paragină. Între 1934–1939 se află sub oblăduirea Episcopiei Caransebeşului, iar mai târziu sub aceea a Arhiepiscopiei Timişoarei. Din 1948 şi până în 1987 a fost utilizată de parohia Şemlacu Mic. În anul 1987, la stăruinţa I.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu, şi-a redobândit statutul de mănăstire.

Aşezământul a fost complet restaurat şi aşezat în bună stare de funcţionare. În anul 1996 i s-a adăugat o clădire nouă pentru chilii. În anii din urmă sau reconstruit din temelii stăreţia şi paraclisul de iarnă cu hramul „Bunavestire“, târnosit de către Preasfinţitul Episcopvicar Paisie Lugojanul la data de 6 august 2007.

Acces rutier: DN 59 Timişoara, spre Sud – Voiteg (30 km), ramificaţie la dreapta, spre Gătaia (19,5 km) – ramificaţie la dreapta, DL spre Butin – Şemlacu Mic (21 km)