Conacul San Marco este considerat una dintre cele mai frumoase clădiri din Banat, fiind declarat monument istoric.

Iniția avea două aripi de clădiri separate, ce încadrau poarta monumentală. Deasupra porţii era pus blazonul familiei. Domeniul dispunea de un parc, o sală de teatru şi de un depozit pentru recuzită. Dintre toate anexele conacului, cea mai mare era hambarul, pe trei nivele si lung de 30 de metri.

La venirea celui de-al Doilea Război Mondial, conacul a intart pe mâna comuniştilor. I s-a anexat o nouă aripă şi a fost transformat în CAP, iar hambarul în şcoală - funcţie pe care le mai are şi astăzi. Teatrului i s-a mai făcut un etaj şi a fost transformat în grădiniţă. Parcul a fost distrus, devenind teren de fotbal şi bază de maşini agricole. Porţile de fier forjat făcute la Viena au dispărut. Din sala de spectacole, au mai rămas azi doar nişte arcade de la fostele cabine şi depozite de recuzită.

După 1989, Conacul San Marco a fost retrocedat, iar astăzi se împarte între proprietar şi primărie. Clădirea a fost restaurat şi modificat, la dorinţa noului proprietar.

Istorie

Nepotul lui Ciril, contele Ioan Nacu, a ridicat conacul San Marco după căsătoria sa cu Anastasia Vuchetich de Brinye et Csene. Edificiul a început a fi construit în 1840. Avea două aripi de clădiri separate, ce încadrau poarta monumentală. Deasupra porţii era pus blazonul familiei. Domeniul dispunea de un parc, o sală de teatru şi de un depozit pentru recuzită. Dintre toate anexele conacului, cea mai mare era hambarul, pe trei nivele si lung de 30 de metri.

Parcul luxos avea aproape zece hectare, iar localnicii fuseseră expropriați pentru acest teren. A adus grădinari din străinătate pentru îngrijire. Parcul era înconjurat de un gard de fier forjat, cu poartă mare, executată la Viena. Poarta era păzită de un majordom în uniformă de general.

După reforma agrară din 1921, ducesa Mileva a rămas cu 500 de hectare. Fiind ultima din familie la moartea ei, în 1926, a donat conacul statului român, cu condiţia ca acolo să se instaleze primăria, iar clăirea să nu fie niciodată vândută. Însă, primăria a făcut nefericite modificări înainte de a se instala în una dintre aripile conacului. Trei ani după moartea ducesei, parcul şi cealaltă aripă a clădirii le-a vândut unui avocat din Arad.