Biserica de lemn Sf. Gheorghe, azi biserică de cimitir, datează din  1758.

La capătul de nord al satului, în apropiere de digul ce zăgăzuieşte Timişul, în mijlocul cimitirului parohial, tronează biserica de lemn cu hramul Sfântul Gheorghe.

Azi biserică de cimitir datează din anul 1758. Constructiv se încadrează sistemului “în căţei”, având absida cu şase laturi. Pereţii sunt lipiţi cu pământ şi văruiţi, atât la exterior cât şi la interior. Pardoselile sunt din cărămidă şi tot din acelaşi material s-a făcut fundaţia şi un soclu scund de 20 centimetri. Pereţilor exteriori de nord şi sud li s-au adăugat trei perechi de contraforturi oblice din cărămidă pentru a mări rezistenţa edificiului. La treimea estică a navei apare o boltă unică pentru Banat, boltă ce acoperă şi o jumătate din altar, având o secţiune eliptică, realizată din bârne masive de stejar. La câtiva metri de vestul lăcaşului se află o mică clopotniţă, ridicată pe doi stâlpi înfipţi în pământ şi acoperită cu şindrilă. Reparaţii ale acoperişului, lucrări de consolidare şi conservare la monumentul istoric. Biserica de lemn cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci din satul Cebza, s-au mai făcut în anii 1850, 1882 şi 1963.