​Denumire: Cazarma Statului Major

Este una dintre pieţele vechi ale Timişoarei. Din păcate, modificările survenite imediat după defortificarea oraşului (acest proces a avut un corespondent şi în Cetate, în ideea modernizării tramei stradale) au văduvit piaţa de elementul principal – asa-zisa „biserică a seminarului”, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Se presupune că biserica exista încă dinainte de ocupaţia turcească – pe timpul stăpânirii otomane fusese transformată în moschee. În perioada 2013-2014 cu ocazia reabilitării centrului istoric al Timișoarei prin proiectul Cetate I,  s-au realizat săpături în  Piaţa Sf.

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: 1747

În 1752 - casa aparţinea judelui urban Anton Seltmann, fost trompetist militar. Se pare că de atunci funcţiona şi ospătăria şi hanul „La Trompetist”.

Hotel şi restaurant în sec. al XIX-lea. Reconstruit şi supraetajat la sfârşitul sec. al XIX-lea. În prezent clădirea are locuinţe la etaj, iar la parter e deschis restaurantul  "Café Cuza" şi o cafenea. 

Datare,  denumiri şi funcţiuni istorice: În construcţie  începând din 1743. În 1752 - construcţia încă nu era terminată. Se numea Casa Camerală Nouă şi adăpostea “Serviciul de Contabilitate”. Din 1783 reşedinţă definitivă a episcopului catolic.

Stil arhitectural: Este una dintre cele mai reprezentative construcţii baroce din Timişoara.

Denumire actuală: Casa cu Pomul Breslelelor sau Casa cu Pomul de Fier

Datare: 1752 – Casa, cu două caturi, era în construcţie (şantier) şi aparţinea maistrului zidar, antreprenor la fortificaţii, Johann Lechner, care probabil a întocmit şi proiectul clădirii.

Stil arhitectural: Faţada iniţială - probabil baroc austriac. Faţada actuală - în stilul anilor 1900, curentul szeceszió.

Datare: Început a se construi circa 1735

Stil arhitectural: Laturile de nord, de est şi de vest păstrează volumetria iniţială, cu două niveluri, tipică pentru construcţiile urbane din barocul provincial austriac. A fost una dintre cele mai mari clădiri particulare din secolul al XVIII-lea.

În anul 1802, corpul clădirii de pe latura sudică, unde se află intrarea principală, a fost reconstruit în stil clasicist. Clădirii i s-a adăugat un etaj, în acest spaţiu funcţionând primul cazinou.

Datare şi denumire istorică:  a fost construită în secolul al XVIII-lea şi a fost prima reşedinţă a guvernatorului.

Aceste clădiri se află vis-a-vis de Hotel Continental şi reprezintă o suită foarte reuşită a arhitecturii 1900 (asa-zisul Secession) din Timişoara. Deşi destul de diferite ca limbaj plastic, toate patru palatele au cornişa la aceeaşi înălţime, ceea ce subliniază ideea de „unitate în diversitate”.

Datare: 1938 – 1943. Arh. Victor Vlad şi colaboratorii, constr. Constantin Purcariu

Stil arhitectural: Modern cu elemente clasiciste. Expresia plastică a faţadei simetrice este determinată de coloanele angajate, aparţinând ordinului corintic „colosal” (pe trei niveluri – la et. I, II şi III).

Ornamentaţiile sunt destul de sobre, pe faţadă cele mai interesante sunt capitelurile coloanelor. Doar pe părţile laterale se observă casete repetitive cu reliefuri de inspiraţie populară: un ţăran şi o ţărancă.

​Datare: 1911-1913

Stil arhitectural: Stilul anilor 1900, curentul szeceszió geometrizat.Din pd.v. plastic, parterul serveşte ca un soclu pentru coloanele pe două niveluri de la etajele I şi II.